Pàgina:Cansons de la terra (1871).djvu/127

De Viquitexts
Aquesta pàgina ha estat validada.


 La llegenda aquesta pot haver pres peu tambe del somni de Sant Domingo, qual somni consisteix en haver vist aqueix sant á la Mare de Deu deturant lo bras de son fill, que anava á destruir lo mòn, enujat del vicis dels homes.

VERSIÓ ITALIANA.

 Quannu Gêsu cummitau
 Tutti quanti 'i Virgineddi,
 Beddu pranzu apparicchiau
 Di galanti e cosi beddi;
 'Nta lu menzu d' 'u banchettu
 'S assittau cu gran rispettu.
 'Nta li tanti virgineddi
 Cci nn' era una e larimava,
 Si pigghiava di rispettu,
 La sò patria pinsava;
 Si vutò 'a Matri Maria:
 —Ch' hai ca chianci, Rusulia?
 —Ch' aju a aviri, Matri bedda!
 Aju 'na granni affrizioni;
 La mê patria è puviredda,
 È 'nta 'na cunfusioni;
 Cc' è un sirpenti chi camina,
 E 'a cità è misa a ruina.—
 —Zittu, zittu, Rusulia:
 'N ha' paura, figghia mia;
 Ora vaju nni mè Figghiu,
 Biancu e biunnu comu un gigghiu,
 È lu Re supra li Rè,
 Ch' è putruni 'i quantu cc' è.
 —Figghiu mio, 'na virginedda
 M' ha cuntatu affrizioni:
 La sò patria è puviredda,
 È 'nta 'na cunfusioni;
 Cc' è un sirpenti chi camina,
 E 'a cità è misa a ruina.—
 —Matri mia, su' piccaturi:
 Io li vogghiu castïari;